
A MAMMA…
Tratto da:Onda Lucana® by Peppe Bruno
Na parola chi ti inchie a vucca e chi t’infiamma.
Ad ogni piriculu, o circustanza,
a parola che ti veni ncapu,
è mamma.
Lè quiddra chi tà giniratu,
novi misi nda ventre tà purtatu.
T’allevatu, tà crisciutu.
Avutu pi tia tutte attensiuni pi ti cresce sanu,
e cu ducaziune.
Pi mia, a parola mamma forse tene cchiù mburtanza.
Picchì du patre nunnagghiu
saputu mai a sistenza.
I tempi mei,
supra a carta i dentità c’era scrittu u nome du papà.
Ma quannu mostravu a meia,
pimia iera na vrigogna picchì c’era scrittu “Figghiu i N.N.”
Cu passà du tempo,
m’agghiu rassignatu e agghiu capitu ca mamma,
chiù di centu patri mà datu.
Pi quiddr’ommu,
nunnagghiu mai pregatu nun sacciu si u Signure a pirdunatu.
Vogghiu ludà a mamma.
E pi rinfurzà l’affetto vogghio scrivi MAMMMA… cu tre M,
per me sei stata grande.
Tratto da:Onda Lucana® by Peppe Bruno
Frammenti Rotondesi-raccolta di poesie di Peppe Bruno
BELLISSIMA POESIA IN VERNACOLO, ANCHE SE MOLTO DIFFICILE DA LEGGERE O DECLAMARE ED ANCHE UN PO’ DA CAPIRE! COMUNQUE, IO CHE SONO A MIA VOLTA LUCANO, SONO RIUSCITO A CAPIRLA ED ANCHE A TRADURLA IN ITALIANO! MI PIACE MOLTO!
Vero, con un po’ d’impegno …..